Dependent de horoscop ?!

Not! Adica nu. Adica nu dau doi bani pe horoscoape. Adica mi se rupe de ele. Si cred in ceea ce spun cam cat cred in rubrica meteo prezentata de gagici cu tzatze goale. Iar mai recent de baieti de baieti muschiulosi cu abdomenen.

Desi imi convine ce-mi arata stelele conform horoscoapelor generaliste. Sint capricorn . Cica-s misto, genetic proiectat sa fiu leader, galant, diplomat, sincer, calculat, stralucitor (sa-nnebunesc, nu alta), vesel, puternic, cireasa de pe tort, bomboana de pe coliva, cantecul de lebada, singura zodie dominata de soare. Cand mi se citesc vrajelile astea ma regasesc in proportie de 100%. Dar convingerile imi sint zdruncinate de horoscoapele “la zi”, care par facute de un retardat, pe buda, in timp ce se screme si le scrie pe hartia igienica

E usor a scrie versuri, cand nimic nu ai a spune

Recunoaste in ziua de azi citesti versuri, ca-ti plac versurile. Multi vor crede ca esti ciudat. Mai ales multi din tanara generatie. Unii isi vor sau iti vor spune ca te-ai tampit. Ce treaba ai tu cu versurile, care-i marea smecherie. Fa, bre, bani, ocupa-te de chestiuni care ingrasa conturile, du-te la mall, la Mamaia, pe terasa, uita-te la dvd, da-te pe net. Recunoaste ca scrii versuri si ai intrat automat in sfera ciudatilor.

“Normalii” parca te vad slabanog, cu carare intr-o parte, ochelari care-ti tot pica de pe nas si-i ridici la loc cu un deget tremurator, vesta de lana crosetata de mama. Ori de esti poetesa, e mai mult decat clar ca esti o frustrata, grasa, inadaptata, n-ai facut sex de 19 luni, iar atunci a fost autosex. Cu un volum a lui Bacovia in mana cealalta.

Azi nu vorbim de poezii ci de versuri. Mai exact versuri de melodii. Am ascultat ieri niste melodii de demult. De mai demult. De vreo 20 de ani. Dragii mosului, se scriau niste versuri geniale. Geniale. Nu stii sa spui ce-i mai bun, muzica ori versurile. Versurile erau un scenariu, spuneau o poveste. Aveau inceput, cuprins si incheiere. Intriga, conflict, mesaj. Drama, lupta. Fir epic. Azi? Ooooo, caca-m-as. Labe triste in batiste. Scoate un idot o melodie si un idiot mai mare, ori poate acelasi idiot, arunca niste cuvinte intr-o caciula. Cuvinte care rimeaza. Si care in general descriu dragostea, despartirea, suferinta. Asta-i tema principala. Cuvintele se arunca intr-o caciula, se scot pe rand, se pun in ordine si iaca versuile melodiei. Stil: despartire, mare suparare, curge lacrima sub nare. Unde nare e pluralul de la nară.

Atentie, aia cu aruncatul cuvintelor in caciula Poarta numele de Dadaism. Dar in ceea ce va zic eu nu-i nici un Dadaism, e doar debilism. Arareori mai auzi o melodie, romaneasca ori internationala, care sa aiba niste versuri de sa+ti cada falca. Ma rog, asta pentru cine e atent la versuri, si cauta ceva in versuri. Si are falca sensibila.

Si spor la munca. S-a mai dus o vara, ooo, viata mea, oooo, inima mea, tare necajit mai sint.

Nimicitorii

“Nimicitorii” sint cersetorii supremi. Pentru ca fac nimic. Numele de cersetor vine de la actiunea de a cersi. Numele “nimicitor” vine de la … nimic. Pentru ca ei fac nimic.

Da, a aparut aceasta categorie de cersetori. Persoane cu 2 maini si doua picioare care se misca lejer printre masini la semafor. Cateodata nici nu catadicsesc sa intinda mana. Nici vorba de vorbit. “Da si mie…”. Nimic. Mucles. Am vazut deja vreo 2-3. I-am studiat atent. Nu tu cocoasa, nu tu un ochi lipsa, nu tu arsuri, nu tu tremurat. Nimic. Perfecta sanatate. Rosii in obrajori, mobili, flexibili.

Nu stiu daca sa ma enervez sau sa ma bucur. Teoretic ar trebui sa ma enervez ca un om la fel de sanatos ca mine ori ca tine – ori mai sanatos – are tupeul sa intinda mana sa-i dau eu din putinul meu. De ce sa-i dau?! Dar practic nu pot sa ma enervez ca un om e sanatos. Si ca nu-i lipsesc vreo 2 picioare si juma de cap. Deci ar trebui sa ma bucur. Da’ nu pot sa ma bucur, ca-mi vine sa ma enervez.

E lipsa de respect. Lipsa de respect pentru vechea meserie de cersetor, inventata de invalizii razboaielor de demult. Lipsa de respect pentru Gheorge Dinica si Filantropica, pentru definitia meseriei de cersetor:”orice mana intinsa trebuie sa spuna o poveste.” Ei nu. Nimic. Se misca printre masini. Cine stie, poate tu esti atat de milos incat nu mai ai pe ce-ti risipi mila. Si-ti va fi mila de un om care se plimba printre masini. Vaaaaaai, saracul, ce amarat e, se plimba printre masini.

E cersetorul suprem. Sanatos, care face miscare, care nu se consuma cu scenarii si povesti inventate. E cersetorul care a aparut pentru ca i-am permis noi sa apara. Cersetorul cu atata tupeu cat permite romanul. Care-i pasul urmator? Nimicitorul amenintator. Daca nu-i dai nimic in timp ce el nu zice si nu face nimic, te va ameninta. Si apoi iti va da in cap, in timp ce tu asculti muzica la volan, la semafor. Si asa va avansa.

Ce-i ăla Gravatar?

Dacă ai comentat aici sau pe alte bloguri care folosesc Gravatar, ai observat că unii comentatori au în dreptul numelui/comentariului o poză.

Gravatar vine de la globally recognized avatar, adică un avatar recunoscut pe toate site-urile care folosesc acest serviciu. Ca să ai şi tu poza lângă comentariile pe care le laşi pe bloguri, nu trebuie decât să te înscrii pe gravatar.com folosind adresa de e-mail pe care o foloseşti atunci când comentezi.

E simplu să-ţi faci cont: treci adresa de e-mail, îţi alegi o parolă şi apoi “urci” o poză cu tine ,sau cu ce vrei tu . De acum înainte, blogurile care au Gravatar îţi vor recunoaşte adresa de e-mail şi îţi vor afişa poza de fiecare dată când comentezi cu acea adresă de e-mail.

Acum nu va mai apărea, în dreptul comentariilor tale, poza “standard” de la Gravatar, ci poza aleasă de tine. E foarte simplu şi, astfel, vei da o “faţă” comentariilor tale. Spor!

Invatai-ti parintii sa citeasca bloguri si…..

…nu-ţi vor mai face găluşte cu prune!

Mama: du-te si pune 2 cani de apa la fiert
Mama: ca eu mai am ceva de citit pe bloguri
eu: :-S
Mama: sa pui si putina sare

Dependenta de internet ?

Asta este noul trend în materie de afecţiuni inexistente, dar inventate de ciripitori cu dorintă de afirmare şi priză la mame bătute-n cap, îngrijorate de soarta plozilor. Încă din frageda-mi pruncie, când am descoperit tainele unei tastaturi, ai mei părinţi au fost uneori îngrijoraţi din cauza monitorului cu tub din perioada aia, ce îmi putea afecta grav vederea (şi aveau dreptate). Din fericire pentru ei, însă, dacă dădeam cu mucii în fasole şi era nevoie de o pedeapsă, cea mai bună soluţie era să-mi fie luat cablul de alimentare al calculatorului.

Se pare că prin alte ţări au apărut centre de “dezintoxicare”, unde puradeii ce se dau cu capul de pereţi când nu merge internetul, sunt trataţi ca şi toxicomanii, cu şedinţe la psiholog, jocuri în aer liber şi alte activităţi pe care le-ar putea face liniştiţi acasă. Cât de stupide mi se par aceste idei? Foarte stupide!

Există două categorii mari de oameni pe lumea asta. Sunt proşti şi descurcăreţi (acestea având alte sub-categorii). Pe internet este exact la fel. Sunt oameni ce au găsit în internet o sursă de venit, sau de training în comunicarea de orice fel şi oameni ce nu folosesc decât Yahoo Messenger şi Hi5. Ăştia din urmă sunt de înţeles, până la o anumită vârstă, când apar obligaţiile şi responsabilităţile. Din punctul meu de vedere, dacă ai peste 20 de ani şi pierzi vremea pe net câte 10 ore pe zi, vrăjind minore pe messenger şi jucându-te WOW, eşti CRETIN. Nu eşti dependent de nimic, eşti doar cretin. De ce ai ajuns cretin? Pentru că părinţii tăi cu câte doi neuroni bolnavi nu ţi-au oferit un sistem de valori. Cum aş rezolva eu asta, ca şi părinte? E simplu! Am nevoie doar de o sticlă cu apă şi calculatorul tău e deja o amintire. O să mori? Nu o să mori, ba dimpotrivă, o să-ţi cauţi un job, ca toate celelalte oiţe.

În caz că nu m-am făcut înţeles, o să fiu mai clar. Când îi cumperi plodului un computer, în speranţa că va deveni calculatorist, asigură-te că tu, ca şi părinte ai noţiunile de bază în domeniu şi poţi oferi nişte sfaturi utile (cum ar fi un homepage numit Wikipedia). Dacă nu le ai şi refuzi să le înveţi, ia-i totuşi un computer când e destul de mare încât să nu toarne dulceaţă pe tastatură, lasă-l să stea pe messenger până pe la 18 ani şi apoi dă-i foc (maşinăriei, nu plodului). Ce dependenţă? Ce-s prostiile astea? Nu-mi place când se vorbeşte de oameni ca de nişte victime ale societăţii, de parcă nimeni nu mai are creier. Ok, suntem toţi prinşi într-un sistem de căcat, dar principala caracteristică a omului este adaptabilitatea.

Ce aş face eu? La fel ca şi în cazul reproducerii la oameni (unde aş avea nişte condiţii drastice), când mergi să cumperi un calculator ar trebui să dai un test de cunoştinţe generale. Ştii ce-i aia Google? Wikipedia? Antivirus? Windows? Ok, poţi să cumperi! Te uiţi precum curca-n crengi? Nasol! Te aşteptăm pe la noi şi altădată. Plânge copilul? Lasă-l să plângă acum, cât e mic, că la 20 de ani o să dea cu tine de pereţi că are lag la CS.

Dacă iubeşti pe cineva suficient de mult, îi ierţi orice?!

Asta am auzit acus cateva zile la un film. Desigur, era spus de o tipă care îşi înşelase bărbatul şi, cu zemurile celuilalt tip încă proaspete în ea, îi explica bărbatului ei că dacă o iubeşte suficient de mult, poate să o ierte fără probleme.
Nu ştiu dacă tipul a iertat-o sau nu, că m-am enervat şi am schimbat canalul. Mai văzusem eu un film în care un tip, interpretat de Kevin Costner, f*tuse 3 generaţii de femei din aceeaşi familie, ultima din ele fiind soţia altuia, care normal, până la final a iertat-o şi a înţeles-o.

Deci, poţi ierta orice?

Femeile gândesc altfel decât oamenii?!

Aţi observat, în viaţa de zi cu zi, că femeile au întotdeauna altă logică decât bărbaţii? Şi în general, logica este fix la 180 de grade faţă de logica masculină. În orice tip de situaţie, o femeie va acţiona exact invers faţă de cum te-ai aştepta.

Dacă e meci de exemplu şi tu ai aşteptat meciul ăla toată ziua, nevastă-ta va considera ceva perfect normal că trebuie să se uite la cireaşa de pe tort sau că tu, exact atunci, trebuie să speli vasele sau să faci ceva extrem de important, dar nu să te uiţi la meci.

În magazin, la cumpărături pentru vizita unui prieten. Tu te vei îndrepta spre raionul de bere, dar, cu o mişcare subtilă, vei fi redirectat către raionul cu apă plată. Fără lămâie, că ai ulcer.

În general, dacă stai prost cu banii, familia ta are neapărată nevoie de o ustensilă casnico-domestică de îndelungată folosinţă. Sau de o vizită la coafor. Sau de ultima cremă anti-aging de la nuş ce firmă de cosmetice.

Desigur, logica inversă se manifestă şi în obiceiurile sexuale. Dacă tu vrei pe la spate, ea sigur va dori să stea deasupra, dacă vrei deasupra, logic că masa din bucătărie este locul unde trebuie să vă desfăşuraţi. Nu mai aduc aminte de sexul oral, că poate unii dintre voi nu vă bucuraţi de asemenea plăceri interzise de morala şi religie.

Şi totuşi bărbaţii, fără discernământ, aleg să spună DA şi să se lege la cap pe viaţă cu specimenul mai sus discutat.
De ce?

De ce un bărbat nu trebuie să dea într-o femeie?

Îl ştiţi pe Dr.Phil din SUA? Tipul dă sfaturi legate de iubire, dragoste, trădare şi alte marafeturi de astea complexe, care la final se termină în capră. Omica povestioara

“Un tip, o tipă. Relaţie. Ceartă. Ea îl jigneşte grav pe tip. El o plezneşte, nu la fel de grav. Relaţie terminată, din dorinţa ambilor. Răni adânci, de ambele părţi.

Discuţia apare la gravitate. Tipul este nelămurit, de ce e mai grav că a pălmuit-o pe ea şi nu injuriile, urâte de-altfel, aduse lui şi familiei sale.”

Deci, e mai gravă o palmă sau o înjurătură?
De ce un BĂRBAT nu loveşte în nici o circumstanţă o femeie?
Sau loveşte?

Johannes e Iisus ?!

Deci chiar sunt curios. Ştiu că parcă am văzut chestia asta la Chris Angel, dar explicaţia ei nu am găsit-o.”panou de sticlă în apă preia refracţia şi reflexia apei”,deci e imposibil de diferenţiat.Totuşi, ăia se învârt în cadru, pe lângă el. Clar că majoritatea sunt plătiţi, dar e obligatoriu să fie şi nevinovaţi. Deci, care e şpilul???

Si aici am gasit si o explicatie:>